România marchează un nou succes pe piața internațională a cerealelor, după ce Indonezia a recunoscut oficial laboratorul sanitar-veterinar din București, deschizând astfel calea pentru exporturile de grâu românesc către această piață uriașă din Asia de Sud-Est. Deși vestea este una pozitivă pentru fermierii și exportatorii români, realitatea economică rămâne aceeași: România continuă să exporte în principal materie primă, în loc să își valorifice potențialul prin procesare internă.
Exportăm grâu, dar cumpărăm făină și produse finite
România este unul dintre cei mai mari producători de grâu din Uniunea Europeană, însă cea mai mare parte a recoltei ia drumul exportului sub formă brută. În 2023, peste 5 milioane de tone de grâu românesc au fost vândute peste granițe, ajungând în țări precum Egipt, Spania, Italia și Iordania.
În același timp, România importă cantități semnificative de făină, paste făinoase și produse de panificație, multe dintre ele fabricate din grâu exportat anterior. Practic, vindem grâul ieftin și îl cumpărăm înapoi sub formă de produse finite la prețuri mult mai mari.
Paradoxul românesc: Investalim – promisiuni mari, rezultate mici
În timp ce România se laudă cu noi piețe de export pentru cereale brute, Ministerul Agriculturii promovează cu mare tam-tam programul Investalim, menit să sprijine dezvoltarea industriei alimentare locale. Acest program ar trebui să încurajeze construirea de mori, fabrici de panificație și unități de procesare a produselor agroalimentare, astfel încât România să poată exporta făină, paste sau produse finite, nu doar grâu brut.
Însă, în ciuda promisiunilor, realitatea din teren arată că investițiile în procesare sunt insuficiente, iar multe proiecte rămân doar pe hârtie. Lipsa infrastructurii, birocrația și finanțarea greoaie fac ca România să rămână un simplu furnizor de materie primă, în timp ce alte țări profită de pe urma valorificării produselor noastre agricole.
Indonezia: oportunitate sau încă un pas greșit?
România poate exporta grâu în Indonezia
Fără îndoială, accesul pe piața indoneziană este un avantaj. Cu o populație de peste 270 de milioane de locuitori, Indonezia este unul dintre cei mai mari importatori de grâu la nivel global, iar cererea este în continuă creștere. Fermierii români vor avea mai multe oportunități de vânzare, iar concurența pe piața internațională ar putea duce la prețuri mai bune.
Însă, fără o industrie de procesare dezvoltată, România riscă să rămână în același cerc vicios: exportăm materia primă, iar profitul real este generat de țările care o procesează. Indonezia, la rândul ei, are mori și fabrici care transformă grâul importat în produse cu valoare adăugată, pe care ulterior le exportă sau le distribuie intern.
Ce trebuie să facem pentru a schimba situația?
Dacă România vrea să devină un jucător serios în industria agroalimentară globală, trebuie să adopte o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea procesării cerealelor. Printre măsurile necesare se numără:
• Investiții masive în procesare, prin facilități fiscale și finanțare accesibilă pentru construirea de mori moderne, fabrici de paste și unități de panificație.
• Reducerea exportului de materie primă și încurajarea exportului de produse finite, prin politici care să sprijine producătorii autohtoni.
• Crearea unor lanțuri logistice eficiente, care să permită procesarea și distribuția internă înainte de export.
• Colaborarea între fermieri, procesatori și retaileri, pentru a asigura o piață internă solidă și competitivă.
Trebuie să ne vindem mai bine munca
România poate exporta grâu în Indonezia
România are resurse agricole imense și o producție de grâu care o plasează printre liderii Europei. Însă, atâta timp cât exportăm doar materie primă, nu vom putea valorifica cu adevărat acest potențial.
Dacă vrem să ne dezvoltăm economia și să aducem mai multă valoare adăugată în țară, trebuie să schimbăm strategia. Să nu ne mai mulțumim doar cu deschiderea de noi piețe pentru grâu brut, ci să investim în procesare și să devenim exportatori de produse finite.
Altfel, vom rămâne într-un cerc vicios în care muncim mult…și atât.
