România se confruntă în 2025 cu un nou an agricol marcat de secetă severă, în special în sudul și estul țării. Conform datelor Administrației Naționale de Meteorologie, cantitatea de precipitații în primele luni ale anului este cu 35% mai mică decât media multianuală, ceea ce afectează grav culturile agricole. În multe regiuni, solul este atât de uscat încât culturile nu se pot dezvolta normal, iar pierderile economice sunt deja vizibile.
Această criză nu este una izolată, ci reflectă o tendință accentuată în ultimul deceniu. Schimbările climatice se manifestă tot mai frecvent prin veri extrem de secetoase, cu valuri de căldură prelungite și precipitații distribuite inegal. Micii fermieri, care reprezintă coloana vertebrală a agriculturii românești, sunt cei mai afectați, deoarece dispun de resurse limitate pentru a face față acestor provocări.
O problemă majoră rămâne lipsa infrastructurii de irigații. În prezent, doar aproximativ 11% din suprafața agricolă a României beneficiază de sisteme de irigații funcționale. Deși au fost lansate mai multe programe naționale și europene pentru reabilitarea acestor sisteme, progresele sunt lente, iar accesul la finanțare este adesea dificil pentru fermele mici.
Lipsa irigațiilor – o problemă sistemică
În fața acestor dificultăți, mulți agricultori au început să adopte soluții alternative. Printre acestea se numără utilizarea culturilor rezistente la secetă, tehnologii moderne de irigare (cum ar fi sistemele prin picurare), diversificarea culturilor sau chiar reorientarea către plante aromatice și medicinale, care necesită mai puțină apă. În plus, se remarcă o creștere a interesului pentru practicile agroecologice, care pun accentul pe conservarea apei și a solului.
Politicile publice au încercat să răspundă prin alocări de fonduri prin Planul Național Strategic și Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), însă implementarea este încă limitată. În multe cazuri, fermierii mici întâmpină dificultăți în navigarea birocrației sau în obținerea consultanței necesare pentru a accesa fondurile.
Politici publice și accesul la finanțare
Fără o strategie coerentă și aplicată la nivel național, agricultura românească riscă să se confrunte cu o criză structurală. Zonele cele mai expuse la secetă ar putea deveni neproductive în următorii ani, iar migrarea populației rurale spre orașe ar putea continua, accentuând dezechilibrul dintre rural și urban.
Este esențial ca tranziția spre o agricultură adaptată schimbărilor climatice să fie susținută prin investiții în infrastructură, cercetare agricolă, educație și digitalizare. Fără aceste măsuri, sustenabilitatea pe termen lung a producției agricole va fi pusă în pericol, cu efecte directe asupra securității alimentare și economiei naționale.
