Cauza principală a mortalității albinelor: frigul și seceta. Neonicotinoidele rămân greu de incriminat
Dragoș Ivan, apicultor cu 14 ani de experiență din județul Giurgiu, trage un semnal de alarmă cu ocazia Zilei Mondiale a Albinei. În ciuda unui sezon de rapiță promițător, realitatea din teren este una sumbră: pierderi masive de colonii, lipsa valorificării mierii și o apicultură tot mai greu de susținut financiar.
„Am intrat în iarnă cu doar 100 de colonii din 300, iar dintre acestea, doar 80 au fost viabile în primăvară. A trebuit să cumpăr 40 de familii ca să pot merge mai departe”, povestește Dragoș Ivan. Principala cauză a colapsului coloniilor, spune el, a fost seceta prelungită din toamnă: „Albinele nu au reușit să-și formeze corpul gras, esențial pentru a rezista peste iarnă. Fără acesta, o albină lucrătoare nu poate trăi mai mult de 36 de zile. A fost o iarnă cu pierderi enorme.”
Pentru a exclude alte cauze, apicultorul a dus albinele la analize la medicul veterinar. Rezultatele au confirmat ceea ce intuia deja: nu au fost depistate boli care să fi provocat mortalitatea, ci pur și simplu un deficit fiziologic sever cauzat de condițiile climatice extreme. „Nu am fost singurul în această situație. Mai mulți apicultori din țară au rămas fără albine din aceleași motive — frigul și seceta”, afirmă Ivan.
Bolile albinelor și neonicotinoidele: o legătură greu de demonstrat
Printre cele mai mari provocări rămân bolile precum varoza (cauzată de parazitul Varroa destructor) și nosemoza, o afecțiune intestinală gravă. „Aceste boli sunt tot mai rezistente, iar tratamentele clasice nu mai dau randament. Costurile de întreținere cresc, iar adaptarea la apicultura ecologică presupune produse scumpe și cu eficiență incertă”, adaugă apicultorul.
În ceea ce privește pesticidele, în special neonicotinoidele folosite la tratarea semințelor de porumb și floarea-soarelui, Ivan atrage atenția că efectele acestora asupra albinelor sunt posibile și merită monitorizate atent. „Nu mor stupii brusc de la neonicotinoide, dar efectul se vede în uzura prematură a albinelor. Nu mai trăiesc 36 de zile, ci doar 30. Asta înseamnă colaps lent, depopulări și dezvoltare slabă a coloniei.”, explică el.
Deși legătura directă între neonicotinoide și mortalitatea coloniilor este greu de probat științific, efectele indirecte sunt evidente. „E aproape imposibil să arăți cu degetul un singur vinovat. Este un cumul de factori: seceta, lipsa pășunilor melifere, uzura albinelor, bolile. Dar cert e că situația e din ce în ce mai grea.”
O industrie sub presiune
Pe lângă pierderile biologice, apicultorii sunt afectați și economic. „Am peste 9 tone de miere pe stoc. Poliflora se cumpără tot cu 9 lei/kg, ca în 2015. Mierea de salcâm a scăzut de la 21 la 16 lei/kg. Nu poți să-ți susții cheltuielile în acest context.”
Lipsa sprijinului real din partea autorităților, birocrația pentru accesarea fondurilor europene și o piață sufocată de importuri ieftine pun presiune imensă pe apicultori. „Consumatorul român nu este informat și nu e încurajat să aleagă mierea locală. Nu avem promovare, nu avem resurse pentru cercetare și inovare, iar schimbările climatice ne obligă să ne adaptăm din mers.”
Articol realizat de echipa Simplu și Rural, pe baza interviului cu Dragoș Ivan, apicultor din județul Giurgiu.
