Doamna Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR, a răspuns întrebărilor adresate de simplu-rural.ro cu privire la utilizarea neonicotinoidelor în agricultură, impactul acestora asupra culturilor și albinelor, precum și implicațiile interzicerii lor în Uniunea Europeană. Interviu cu Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR, despre importanța neonicotinoidelor.
În continuare, vă prezentăm întrebările și răspunsurile exact așa cum au fost formulate.
1. În ce masură aceste substanțe influențează sănătatea albinelor și nu numai?
N.G. De la început trebuie să facem diferența între cele 2 modalități de aplicare ale acestor produse pentru a proteja cultura de pagubele cantitative și calitative ale recoltei.
N.G. Dacă la aplicarea pe vegetație a acestor insecticide putem admite faptul că pot fi unele efecte secundare, dacă albina este așezată pe cultură, pe floarea plantei, pentru că aparatul foliar n-o atrage, la momentul la care se aplică tratamentul, în cazul tratamentului sămânță nu există nicio posibilitate ca albina să intre în contact cu produsul ca atare.
N.G. Literatura de specialitate ne spune că tratamentul sămânță este cel mai sigur pentru entomofauna utilă a culturii. Comisia Europeană a încercat să găsească pentru tratamentul sămânță niște eventuale riscuri cum ar fi praful format în timpul alimentarii semănătorilor, care ar conține urme de insecticid, și care poate afecta albinele aflate în apropierea câmpului unde se seamănă și apa de gutație din care s-ar ,,adăpa” albinele.
N.G. Mie, ca fermier, nu mai spun ca specialist în domeniul agronomie, îmi arată că acești oameni care lucrează la CE, ca experți, nu au mers niciodată într-o fermă să asiste la semănatul unei culturi sau să intre într-o cultură și să caute să vadă dacă vor găsi vreo albină moartă lângă planta de porumb, sfeclă sau floarea-soarelui, tratată cu neonicotinoide, așa cum găsim noi fermierii dăunătorii (Tanymecus, Opatrum, Zabrus sau Agriotes) morti, pe rândul de plante, din cauza tratamentului la sămânță.
N.G. Albinele, și polenizatorii în general, nu consumă de la plantele de cultură decât nectar și polen și doar la plantele melifere, nu consumă din aparatul foliar al culturii, în primele faze de vegetație când însecticidul este prezent în plantă, până pe la 4-6 săptămâni din momentul semănatului, pentru a o proteja.
N.G. Pentru plantele melifere, vezi floarea-soarelui, la momentul la care înflorește, insecticidul a fost metabolizat de către planta de cultură și nu sunt reziduuri, în polen, care să afecteze albinele. Sunt studii care arată aspectul acesta. România are aceste studii, făcute cu bani publici, pe o perioadă de 5 ani, în condiții de câmp, la dozele omologate, cu prelucrarea statistică a rezultatelor experimentale și cu respectarea tuturor recomandărilor producătorilor acestor insecticide.
N.G. Concluziile acestor studii sunt fără echivoc! Tratamentul sămânță cu neonicotinoide nu reprezintă nici un pericol pentru albine sau mediul înconjurător, și de aici implicit pentru sănătatea umană. Aceste studii, făcute de către institutele de cercetare aflate sub coordonarea ASAS, sunt astăzi ignorate, cu bună știință, de către CE cu concursul unor instituții ale statului român. Aici, este ceva ce mintea mea nu poate cuprinde!
N.G. De asemenea, chiar și în cazul tratamentelor aplicate în perioada de vegetație a culturii dacă există comunicare între fermier și apicultor iar acesta din urmă își inchide albinele pentru câteva ore, timp în care se aplică insecticidul, se evită toate neajunsurile despre care se vorbește în spațiul public de către persoane care nu au cunostințe, sau acestea sunt foarte limitate, nici despre agricultura și nici despre apicultură. Din pacate, începând cu anul 2012 când a pornit din Franța tot acest război, artificial creat, împotriva acestor substanțe s-au cheltuit sume uriașe de bani, prin ONG-urile de mediu, pentru a manipula opinia publică și a arăta că declinul polenizatorilor, pe care nimeni nu-i monitorizează, are drept cauză aceste substanțe. Chiar dacă rapoartele EFSA, făcute sub presiune politică, arată că nu există nicio legătură directă de cauzalitate între utilizarea neonicotinoidelor și declinul polenizatorilor, că studiile au grad mare de incertitudine, că sunt artificiale condițiile în care au fost făcute aceste studii, fiind bazate pe aspecte pur teoretice, și multe alte observații, și-i invit pe toți să le caute aceste rapoarte EFSA, și să le citească că sunt publice, CE a decis politic să le interzică apelând la principiul precauției! Este important să reținem că nu EFSA a interzis utilizarea neonicotinoidelor, în niciun raport nu găsim o astfel de recomandare, ci CE le-a interzis apelând la principiul pprecauției!
Dacă ma întrebați, de ce a facut-o?
N.G. Nu pot spune decât ceea ce se cunoaște la nivel politic dar despre care puțini își asumă să vorbească în spațiul public. Franța, în războiul cu ONG-urile de mediu care doreau inchiderea centralelor nucleare de producere a energiei electrice, după ce vazuseră catastrofa intâmplată in Japonia după cutremurul din 2011, și unde au fost afectate 2 centrale nucleare, a trebuit la negocieri cu verzii ca să-și salveze industria energetică, și ecologiștii să nu rămână fără obiectul muncii, să dea ceva la schimb și a cedat interesele agriculturii ca să salveze industria energetică întrucat câștigă mai mult, cu mult mai mult, din vanzarea energiei decât din culturile de rapiță sau sfecla de zahăr. Acesta este adevărul în opinia mea, și nimeni până acum nu mi-a adus alte argumente ca să mă convingă că situația a fost alta.
N.G. Este o decizie pur politică luată în baza unor interese economice și-mi asum ceea ce spun!
2. Sunteți implicată activ în ceea ce înseamnă ,,dosarul neonicotinoidelor”militati pentru obținerea derogărilor atat la nivel european cât și local, de ce sunt atât de importante?
N.G. O, da! Sunt implicată întrucât sunt fermier, deci direct afectată, și am și competențele necesare pentru a înțelege acest dosar din toate punctele de vedere și pot discuta cu orice expert tehnic, cercetător sau profesor universitar ca de la egal la egal când dezbatem aspectele stiințifice care pentru necunoscători arată că într-adevăr aceste substanțe au efecte dăunătoare asupra albinelor!
N.G. Dar eu ca lector universitar, doctor în agronomie din 2002, când mi se prezintă un studiu merg și citesc capitolul Material și Metodă, și înteleg imediat că acel studiu nu are legătură cu ceea ce se întâmplă în natură!
N.G. Eu accept faptul că sunt multe, multe, studii care arată efecte toxice ale neonicotinoidelor asupra albinelor, dar sunt studii de toxicologie sau ecotoxicologie, ca atare, condițiile și dozele utilizate în aceste studii nu au nicio legătură cu realitatea din camp!
N.G. Revenind la importanța acestor substanțe pentru practica agricolă nu cred că pot avea un exemplu mai bun decât paralela cu domeniul medicat ca să ne dăm seama de importanța acestor substanțe.
N.G. Agronomia este medicina lumii vegetale iar pesticidele sunt medicamentele plantelor.
N.G. Să vii în domeniul medical și să-i spui medicului că de mâine trebuiă să-și trateze bolnavii de cancer doar naturist (ceaiuri, tincturi sau nu stiu ce tratament homeopat) sau cu niște medicamente de sinteză care nu au efectul celor pe care le-ai scos din utilizare, ca autoritate europeana, înseamnă ca i-ai luat dreptul medicului de a decide tratamentul în baza competențelor pe care le are și patologiei pacientului. În atare condiții, pacientul este condamnat la moarte sau cine știe câți vor avea șansa să scape cu voia Domnului!
N.G. În cazul nostru înseamnă că trebuie să renunțăm la culturile agricole care sunt supuse presiunii dăunătorilor de sol în arealele unde de la natură aceștia sunt într-un număr cu mult peste Pragul Economic de Dăunare. Și mă gândesc aici, în mod special, la Tanymecus dilaticollis, care este un dăunător polifag care mănâncă porumb, floarea-soarelui, cereale păiose, soia și încă vreo 34 de specii din flora spontană.
N.G. Să fie foarte clar, pentru toată lumea, fără neonicotinoide, sau alte produse sistemice cu aceeași eficacitate și eficientă agricultura României se întoarce la performanele anilor 1960 – 1970 cand semănam porumbul de 2-3 ori din cauza acestui dăunător!
N.G. Am citat din memorie ceea ce a afirmat dl dr. E. Georgescu la Conferinta de presă tinută de AAC in 27.01.2023 după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la condițiile în care ar trebui acordate derogările în baza art. 53 din Regulamentul 1107/2009. Nu mai spun, ca industria pesticidelor s-a pronunțat foarte clar, în discuțiile purtate cu mediul asociativ, despre alternativele la neonicotinoide, că nu vor mai căuta molecule de sinteză pentru culturile melifere întrucât nimeni nu-și mai asumă riscul să cheltuie zeci de milioane de euro pe an, timp de 10-12 ani, ca să vină CE să intezică substanța pe principiul precauției!
3. Celelalte state membre au renunțat la neonicotinoide. De ce nu poate și România?
N.G. Cred că este foarte important să spunem de la început că U.E. are 11 bioregiuni din care în România găsim 5 iar regiunea de stepă tipică nu o găsim decât în România nicăieri în altă țară a Uniunii. N.G. Nu mai pun la socoteala bazinul Mării Negre care oferă cele mai bune condiții pentru Tanymecus. Aici, este ,,raiul” pe Pământ al acestui dăunător! l-am citat tot pe domnul dr. E. Georgescu. Ca să renunțăm la aceste substanțe, astăzi, trebuie să renunțăm să mai cultivăm aproximativ 2,2 milioane ha care se află sub presiunea dăunătorilor de sol pe care vi i-am mentionat înainte.
N.G. În această suprafață intră aproximativ 1,0 mil. de ha porumb, 350.000 – 400.000 ha de floarea-soarelui și 700.000 – 800.000 ha de grâu. În condițiile schimbărilor climatice și renunțării la tehnologia clasică cu arătură în favoarea sistemelor no-tillage și minimum-tillage suprafețele supuse presiunii dăunătorilor vor crește.
Putem face lucrul acesta? Putem renunța să mai cultivăm această suprafață care se află și-n zona irigată a României? Suntem la nivel mondial în primii 10 producători agricoli, iar la nivelul UE la floarea-soarelui ocupăm locul 1, la porumb ne batem cu Franța la primele 2 locuri la grâu sunt ani unde urcăm pe podium, deci își poate permite România să renunțe la acest motor de creștere ecnomică – sectorul agricol? a subliniat Nina Gheorghiță.
N.G. După 2018, când s-au interzis neonicotinoidele pentru tratamentul sămânță toate țările care foloseau înainte aceste substanțe au dat derogări în baza art. 53 din Regulamentul 1107/2009 . În perioada 2018 – 2023, mai precis până în 19 ianuarie 2023 când Curtea de Justiție a Uniunii Europene de justiție s-a pronunțat cu privire la modul cum ar trebui interpretat acest art. 53, s-au dat sute de derogări pentru tratamentul sămânță. Nu doar România a dat!
N.G. Personal, cred că atunci când au acceptat la negocierile politice in cadrul UE, interzicerea neonicotinoidelor, tarile care au probleme cu dăunătorii de sol, au acceptat gandindu-se ca acolo unde chiar se impune și este justificat tratamentul vor da derogări. Să știți că în fiecare an, CE trimitea audit în țările care dădeau derogări iar dacă citiți rapoartele de audit veți vedea că la concluzii scrie că derogările au fost justificate.
N.G. Numai că, ONG-urile de mediu care nu au nicio treabă cu opinia publică, știința sau protecția mediului s-au simțit ,,păcălite” pentru că în practica agricolă, la nevoie, aceste substanțe sunt încă folosite deși politicienii au promis că le interzic, au acționat, și au deschis procesul în Belgia! Ganditi-vă un pic, putem vorbi de protecția mediului dacă mi se interzice un tratament sigur pentru polenizatori și mediu, cum este tratamentul la sămânță dar mi se dă voie să aplic fără număr tratamente pe vegetație? Unde este logica?!
N.G. În concluzie România nu poate renunța la neonicotinoide, în lipsa unor alternative la fel de eficace și eficiente, din cauze condițiilor specifice pedo-climatice și pentru că activitatea agricolă este o activitate economică.
N.G. Gânditi-vă că în România sunt județe în partea de sud-est a țării care sunt eminamente agricole, nu au alte industrii! Apoi, nu este păcat să nu exploatăm, de-o manieră sustenabilă că nu încap discuții altfel, această resursă extraordinară, și anume, pământul?
N.G. Am mai auzit afirmații că dacă renunțăm la zonele expuse dănătorilor de sol care nu pot fi tratați decât cu aceste substanțe securitatea alimentară a României nu este pusă în pericol intrucât noi producem mai mult decât poate populația României să mănânce! Abordarea aceasta pentru mine înseamnă sabotaj economic! În nici o țară pe care dorim s-o ajungem din urmă, adică este peste România din punct de vedere economic, nu se produce, indiferent de industrie, decât atât cât are nevoie pentru consumul propriu! În logica aceasta ar trebui Germania să nu producă medicamente sau masini, decât cât are nevoie pentru proprii cetăteni! Franța nu ar trebui să prroducă avioane decât pentru cât se plimbă francezii dintr-un colt de lume intr-altul!
4.Ce impact ar avea asupra fermierilor dacă decizia Curții de Apel Cluj ar rămâne definitivă?
N.G. Nu sunt specialist în drept dar atât cât înțeleg, mergând pe logică, nu putem să ne punem prea mari speranțe, ca fermieri, că la finalul acestui proces vom avea un verdict favorabil care să permită derogările în baza cadrului legal european de astăzi, întrucât hotărârea CJUE este deasupra oricărei instanțe de la noi pe partea de legislație.
N.G. Mai bine de 80% din cadrul nostru legal după ce-am intrat în UE reprezintă transpunerea la nivel național a cadrului legal al UE. Sigur că această transpunere ar trebui adaptată la nevoile și specificitățile noastre.
N.G. Numai că, în speța despre care vorbim, CJUE nu a spus că sunt interzise derogările la neonicotinoide ci a motivat că statele nu pot apela la art. 53 din Regulamentul 1107/2009 pentru pesticidele pe care însăși CE le-a interzis în mod expre prin regulamente de punere în aplicare așa cum este cazul neonicotinoidelor. Vorbim aici de Regulamentele 783/2018, 784/2018 și 785/2018 și unde s-a dat o singură exceptie pentru utilizare – spatiile protejate (sere sau solarii). N.G. Mai mult, CJUE a văzut tratamentul sămânță ca pe un tratament preventiv și a spus că nu putem apela la art. 53 decât pentru situații în care sănătatea plantele este amenințată de pericole ce nu pot fi evitate cu alte mijloace rezonabile.
N.G. Judecătorii nu au înțeles că în arealele de cultură unde de la natura ai PED-ul depășit acolo tratamentul sămânță este curativ nu preventiv. Sigur, mai sunt voci care spun că de unde știe fermierul că anul viitor va avea dăunători peste PED? Raspunsul este simplu: Densitatea dăunătorilor din anul precedent.
N.G. Apoi, dăunătorii care trăiesc pe plantele din flora spontană, vezi Tanymecus, vor migra din covorul natural din jurul terenului cultivat și vor ataca cultura. Astăzi suntem obligați de SMR-uri și GAEC-uri să lăsăm teren necultivat de-o parte si de alta a canalelor de irigat, canalelor de desecare sau cursurilor de apă.
N.G. Deci, acesti dăunători sunt în natură, nu dispar din zonele necultivate ci aceste zone sunt sursă de dăunători. Dacă mergem și consultăm literatura de specialitate aflăm că sunt zone unde numărul de insecte la Tanymecus depăște cu mult PED-ul care este de doar 5 dăunători/mp. Asta înseamnă că în zonele unde de la naatură ai 20-25 sau poate 60-80 dăunători/mp cum poți face față fără tratament? Sunt ani în care chiar și cu tratament întorci cultura.
N.G. Orice fermier știe că o cultură întoarsă are pierdere de producție de cel puțin 10-15% din potențial, fără să mai pun la socoteală cheltuiala cu sămânța pierdută și întoarcerea culturii. Eu nu cred că pentru vremurile pe care le trăim fermierii ar trebui expuși și la aceste pierderi!
N.G. Urmează să facem recurs la Decizia Curții de Apel de la Cluj unde ne vom judeca pe fond, și chiar dacă ne va da dreptate în sensul că neonicotinoidele, la dozele omologate și cu respectareaa recomandărilor producătorilor, nu există niciun pericol pentru sănătatea albinelor, mediului sau societății umane, în baza studiilor și argumentelor științifice pe care le vom depune la dosar și susține în instanță, asta nu schimbă cu nimic situația pe care o trăim astăzi ci doar ne ajută să arătăm că o instanță a spus că nu sunt dovezi științifice care să arate că sunt dăunătoare aceste nicotinoidele!
N.G. Deci, noi tot va trebui să modificăm cele trei regulamente prin care să se adauge a doua exceptie de utilizare, și anume, în arealele de cultură unde de la natură numărul dăunătorilor depășește PED-ul.
N.G. Noi nu cerem utilizarea la liber a acestor produse ci doar să ni se permită sub supravegherea ANF-ului, exact ca și în cazul derogărilor, să le utilizăm. Nu există altă cale!
5. Cei din AAC, care sunt și parte în proces, au încercat să stea de vorbă cu reprezentanții apicultorilor?
Acum, să nu credeți că în Alianță nu găsim lipsa logicii ca și în politică sau la nivelul autorițăților europene sau naționale. a declarat Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR
N.G. Organizația PROAGRO, membră fondatoare a AAC-ului, spune că reprezintă interesele sectorului agricol, de la albină la vacă! În aceasta organizație este și Asociația Crescătorilor de Albine (ACA). Vă recomand să-l sunați pe dl președinte Arion să-l întrebați de ce ACA nu iese public să susțină cauza fermierilor? Mă gândesc că ne susțin din moment ce sunt în Alianță prin ProAgro!
N.G. Cât privește organizația ROMAPIS, una dintre cele două ONG-uri, care ne-a dat în judecată, suntem împreună în grupul de lucru pentru elaborarea Planului Național de Acțiune privind diminuarea riscurilor asociate utilizării produselor de protecție a plantelor (PNA).
N.G. România se află la elaborarea celui de-al treilea PNA iar mediul asociativ nu a participat niciodată în grupurile de lucru care le-au elaborat pe primele două.
N.G. Acum, în mandatul domnului ministru Barbu, la insistențele LAPAR, comunicarea cu ANF-ul pe aspectele fito-sanitare a început să exist. Pană la venirea domnului ministru Barbu, ANF-ul nu discuta nimic, instituțional, cu mediul asociativ. Aici, domnul ministru Barbu are un merit pentru că a înțeles că nu putem să ne atingem obiectivele cerute de U.E. pe parte fito-sanitară dacă politicile sunt făcute fără consultarea fermierilor, a celor în ograda cărora vor trebui aplicate aceste politici. Sigur, avem acum norocul și de un director general, la ANF, în persoana domnului Romeo Soldea care este foarte implicat și este un om deschis dialogului constructiv. Sper să fie la fel și în continuare! N.G. Aceste politici de mediu care se vor sustenabile dacă nu mențin și viabilitatea economică a fermelor înseamnă că nu sunt sustenabile sunt doar distructive!
N.G. Asta ne dorim, pentru agricultura noastră, ca politicile de mediu să distrugă sectorul ca să facem loc produselor care vin în baza parteneriatelor de liber schimb semnate de UE cu tări terțe? Am citit de curând că U.E. are în jur de 130 de astfel de parteneriate, în derulare, negociere (vezi MERCOSUR) și în așteptare!
N.G. Nu mai punem că practicile agricole din aceste tări terțe sunt fix cele pe care nouă U.E. ni le-a interzis! Este corect așa?!
,,În cadrul grupului de lucru înființat cu ordin de ministru, din care LAPAR face parte iar colegii m-au desemnat pe mine, din partea fermierilor, am propus introducerea unui nou indicator care să monitorizeze mortalitatea la albine ca să stim în ce zone ne mor aceste albine, când ne mor aceste albine, din ce cauze mor aceste albine, câte ne mor ca număr de familii/an ș.a.m.d.! Dacă ne uităm la statistici, în România, aveam căteva sute de mii de familii de albine cand au fost omologate și introduse pe piață primele neonicotinoide iar acum avem peste 2,2 -2,3 milioane de familii de albine! Suntem la nivelul U.E. al doilea producător de miere”. a subliniat Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR
N.G. Vreau și eu ca fermier să văd unde mor? Sigur, că durata de viață la albine este de numai 40 de zile! Sigur ca mor! Dar va spun cu certitudine că nu mor din cauza neonicotinoidelor!
,,Stiți cine se opune cu vehemență introducerii acestui indicator în cadrul grupului de lucru? Exact ROMAPIS si ECO Ruralis cele doua ONG-uri care ne-au dat în judecată! ”
N.G. Atitudinea acestor organizații nu poate fi înțeleasă decât că nu-și doresc monitorizare oficială întrucât știu că albinele mor din alte cauze, acolo unde mor, ci nu din cauza neonicotinoidelor. Există un studiu făcut la nivelul UE, este public studiul, privind sectorul apicol și unde apicultorii indentifică 13 cauze pentru mortalitatea albinelor iar peticidele sunt pe locul 12 inainte de cauze necunoscute!
N.G. Eu nu știu câți dintre cei care spun că mor albinele din cauza fermierii care folosesc neonicotinoide, ca tratament sămânță, stiu că astăzi oriunde în lumea asta unde se cultivă loturi semincere de floarea-soarelui hibridă, polenizarea o asigură doar albinele sau alți polenizatori din natura, pe care sigur fermierii nu se pot baza că nu știu câți sunt, și dacă sunt suficienți!
N.G. Și atunci, în capătul fiecărui hectar de lot semnicer de floarea-soarelui trebuie să existe 4-5 familii/stupi de albine dacă vrei, ca fermier, să recoltezi ceva din lotul semincer!
Liniile parentale mama nu produc polen sunt sterile! Si atunci este nevoie de ,,cărăuș” care să ducă polenul de pe formele parentale tata în floarea de la formele parentale tată, să se producă fecundarea și calatidiul să facă seminte!
N.G. Am lucrat în industria semințelor 5 ani. Compania, unde am lucrat, avea mii de hectare loturi semincere de floarea-soarelui, în câteva tări din sud-estul Europei intrucat aceasta este zona cea mai favorabilă pentru această cultura.
,,Toată sământa era tratată cu imidacloprid sau alt neonicotinoid. Nu am auzit niciodata, dar niciodată, că a murit o singură familei de albine sau că apicultorii au avut probleme cu mierea din cauza reziduurilor de neonicotinoide! Si atunci, in condițiile acestea cum să-i spui fermierului că-i interzici neonicotinoidele pentru că omoară albinele?! Cum să crezi că fermierul nu este conștient de valoarea acestor insecte, și nu mă gândesc doar la miere ci și la producția agricolă! „
N.G. Noi, organizația LAPAR, sperăm că domnul ministru Barbu nu va aproba noul PNA fără acest indicator de monitorizare a mortalității la albine și fără atelierele de lucru mixte, apicultori-fermieri care vor conduce sigur la îmbunătățirea comunicării la nivel sectorial și o mai bună cunoaștere a nevoilor fiecăruia.
N.G. Este foarte mult de muncă iar autoritățile și aceste ONG-uri, astăzi, nu sunt pentru a căuta adevărul ci din contra toate actiunile și comunicarea se bazează pe ascunderea adevărului în acest dosar al neonicotinoidelor.
,,În spate, sunt doar interese politice și economice care nu converg cu interesele României și ale fermierilor! Asta înseamnă sabotaj economic! Organele abilitate ar trebui să se sesizeze exact cum s-a întâmplat în SUA unde un tribunal american a obligat, acum de curând, o organizatie de mediu să plătească 660 milioane de USD pentru blocarea ilegală a unui proiect energetic strategic!,,
N.G. Eu sunt un om care iubesc natura!
N.G. Stiu că pentru fermier biroul este câmpul, de aici legătura cu pământul și tot ce trăiește în pământ și deasupra lui.
N.G. Pregătirea mea ca specialist mă obligă moral să supun activitatea agricolă legilor naturii ci nu invers! Înțeleg că trăim într-o piață unică, că primim fonduri de la UE cu care ne-am dezvoltat ca fermieri, dar nu pot accepta niciodată ipocrizia și duplicitatea în știință. Atunci când vom accepta asta înseamnă că totul este pierdut! Nu mai există niciun instrument pentru a demonstra adevărul!
,,Eu rămân optimistă că vom modifica Regulamentele 783, 784 și 785/2018 si vom putea folosi aceste substanțe sub supravegherea autorităților ca și în perioada derogărilor. Suntem condamnați să obținem aceste modificări dacă nu vrem să apelăm, ca fermieri, la comerțul ilegal cu pesticide! Eu, ca fermier, ca vicepreședinte LAPAR, nu pot accepta asta, motiv pentru care am să-mi dedic toată energia, priceperea, timpul și curajul de a merge împotriva curentului pentru această cauză! ” a concluzionat Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR
Acesta a fost interviul acordat de Nina Gheorghiță, vicepreședinte LAPAR, pentru simplu-rural.ro, în care au fost abordate aspecte esențiale legate de utilizarea neonicotinoidelor în agricultură și impactul acestora asupra sectorului agricol și al mediului.
