„La fotbal și la agricultură se pricepe toată lumea”. România are un potențial agricol imens, dar realitatea din teren arată un sector slab dezvoltat, dependent de importuri și fără o strategie clară. Dr. Ing. Ștefan Gheorghiță, fermier, județul Brăila, atrage atenția asupra problemelor profunde ale acestui domeniu și trage un semnal de alarmă: fără investiții reale și decizii strategice, viitorul fermierului român este incert.
Normalitatea în agricultură? O iluzie periculoasă
„Normalitatea ține de situația existentă, dar și de nivelul de cunoștințe al celui care face afirmația. Este greu să vorbim despre un nivel optim al apei când realitatea este alta. Sunt zone unde a plouat mult, dar la nivel național, situația este departe de a fi ideală. Într-un context în care decidenții politici transmit mesaje optimiste despre rezervele de apă, piața reacționează în consecință: se așteaptă producție mare și prețuri scăzute”, explică Ștefan Gheorghiță.
El avertizează că mesajele optimiste transmise de decidenți pot avea efecte negative: „Dar dacă în martie, aprilie și mai nu vin precipitații, și grâul și rapița vor fi afectate. Atunci despre ce normalitate mai vorbim?”
În acest context, România continuă să sufere de „sindromul specialistului universal”: „La fotbal și la agricultură se pricepe toată lumea”a concluzionat Ștefan Gheorghiță. Însă, când vine vorba de luarea unor decizii strategice, clasa politică demonstrează contrariul.
Se pricep decidenții la agricultură?
„La nivel macro, ca și clasă politică, NU! Poate în sinea lor se pricep, dar deciziile arată contrariul. Sunt ca precipitațiile—doar pe alocuri”, spune fermierul, criticând lipsa de viziune a autorităților.
Decizii strategice sau pompieristică?
În opinia sa, ministrul Florin Barbu „și-a făcut treaba ca pompier de serviciu” în 2024, dar nu a avut nicio strategie reală pentru viitorul agriculturii românești.
Agricultura românească funcționează, în mare parte, datorită antreprenorilor și fermierilor, nu datorită statului. Ceea ce lipsește României este o viziune sustenabilă, bazată pe investiții și pe consolidarea lanțului de producție agroalimentar, nu pe măsuri reactive.
Unde se rupe lanțul valoric?
România are jumătate din suprafața agricolă a Franței, dar produce de zece ori mai puțin. „Ar trebui să avem în jur de 90 de miliarde de euro din agricultură, dar suntem la 19 miliarde. Acest decalaj arată lipsa de strategie și incompetența noastră ca țară”, explică Gheorghiță.
Unul dintre motive? România nu mai are o industrie proprie de inputuri agricole. „Nu mai facem îngrășăminte, pesticide, semințe, utilaje agricole. Totul cumpărăm! Ne bucurăm că suntem numărul 1 la exportul de cereale, dar pentru mine nu e nicio bucurie. Eu vreau să export produse procesate, nu materie primă”, subliniază el.
Programul „Tomata” – un eșec
,,La fotbal și la agricultură se pricepe toată lumea„
Un exemplu clar de lipsă de viziune este programul „Tomata”, spune Gheorghiță. „Noi încercăm să ne batem cu natura, să obținem roșii mai devreme pe principiul «să facem economie indiferent cât ne-ar costa». Dar nu era mai bine să investim în sere și solarii, să producem legume de sezon? Statul trebuie să producă pentru securitatea alimentară, nu pentru mofturi. E o mare diferență.”
Creșterea prețurilor la inputuri: consecința lipsei de concurență
Fermierii români sunt prinși între furnizorii de inputuri și traderii care controlează piața cerealelor. ,,În trecut, primele cinci companii din industria semințelor controlau doar 25% din piață la nivel mondial; astăzi, aceleași cinci companii domină peste 80%. Lipsa concurenței face ca prețurile să fie dictate de un număr restrâns de jucători, iar fermierii nu au putere de negociere reală,, afirmă Ștefan Gheorghiță.
El vorbește și despre practicile incorecte privind discounturile pentru fermieri: „Da, există reduceri care ajung și la 45%, dar dacă nu plătești la timp, discountul îl pierzi. Mai grav, penalitățile sunt calculate la prețul total, nu la prețul redus. E o dublă penalitate, iar autoritățile nu vor să reglementeze asta.”
Viitorul fermierului român? Necunoscut
„Îmi place să cred în viitor, dar astăzi nu știu care este perspectiva pentru agricultura românească. Știu un lucru sigur: într-o companie în care nu investești, aceasta moare”, spune Gheorghiță.
Lipsa de predictibilitate a politicilor agricole europene pune fermierii într-o situație dificilă.
„Până acum 6-8 luni vorbeam de Green Deal, astăzi Comisia Europeană spune că schimbă regulile, dar nu știm cum. Asta nu înseamnă predictibilitate, ci incompetență.”
Ce trebuie făcut?
Pentru ca agricultura românească să devină competitivă, Ștefan Gheorghiță consideră că sunt necesare măsuri concrete:
• Investiții în procesare, nu doar în producție brută.
• Strategii pe termen lung, nu măsuri pompieristice.
• Crearea unei industrii naționale de inputuri agricole, pentru a reduce dependența de importuri.
• Dezvoltarea fermelor prin cooperative și asociere, pentru a obține prețuri mai bune la inputuri și vânzarea producției.
• Reglementarea pieței, astfel încât fermierii să nu fie vulnerabili în fața marilor jucători.
Ștefan Gheorghiță încheie cu o concluzie dură, dar realistă:
„Noi refuzăm să facem ceea ce trebuie făcut. Așteptăm subvenții și ajutoare, dar nu avem o strategie. Statul aruncă bani în agricultură, dar fără rezultate. Concluzia este că suntem o țară de iobagi. Și, din păcate, fermierul român plătește prețul acestei incompetențe.”
https://simplu-rural.ro/agricultura-in-2025-preturile-raman-stabile/
