Radu Silișteanu, fermier din Dolj: ,,Am irigat porumbul, dar nu a contat. Producția nu acoperă nici recoltarea”
Anul agricol 2025 se dovedește a fi unul dintre cei mai dificili pentru fermierii din sudul țării. În comuna Rast, județul Dolj, agricultorul Radu Silișteanu administrează o suprafață de aproximativ 1.000 de hectare, dintre care jumătate cultivate cu porumb. În ciuda investițiilor majore și a faptului că dispune de irigații pe o parte din teren, seceta pedologică și diferențele mari de temperatură au compromis cultura.
„Starea culturii de porumb urmează seceta pedologică din acest an și producția nu va fi suficientă nici pentru a acoperi cheltuielile de recoltare”, a declarat fermierul pentru Simplu și Rural.
Irigațiile nu au adus rezultatele sperate
Deși fermierul din Rast are un sistem de irigații funcțional pe 120 de hectare, acesta nu a reușit să salveze cultura de porumb. „Din cauza diferențelor foarte mari de temperatură, acesta nu a fructificat și nici acolo nu vom avea cine știe ce producție, deoarece hibridul folosit a fost unul tardiv”, explică Silișteanu.
Cazul său nu este singular. Mulți fermieri din sudul țării au constatat că, în lipsa unei strategii coerente de irigare pe suprafețe mari, efectele secetei extreme nu pot fi contracarate doar prin irigații punctuale.
Costuri în creștere, producții în scădere
Înființarea unui hectar de porumb a costat, anul acesta, aproximativ 4.000 de lei, incluzând îngrășăminte, erbicide și tratamente. În ciuda acestor cheltuieli, producția estimată este mult sub așteptări. „Cred că producția va fi sub două tone la hectar, dacă nu chiar mai puțin, dar acest lucru se va vedea peste aproximativ o săptămână”, a declarat fermierul.
În timp ce ministrul Agriculturii a declarat că producțiile medii de porumb pe suprafețele irigate ar putea atinge 12 tone/ha, iar recolta națională ar depăși 10–12 milioane de tone, situația din Dolj nu confirmă aceste estimări. Conform Direcției Agricole Dolj, porumbul neirigat este calamitat aproape în totalitate, iar chiar și pe solele irigate, fermierii raportează producții mult sub așteptări. Fermierul Radu Silișteanu estimează pentru ferma sa sub 2 tone la hectar, subliniind că realitatea de pe teren contrastează puternic cu optimismul oficialilor.
Birocrația – mai grea decât seceta?
Radu Silișteanu a depus notificare de calamitate, însă procedura birocratică i se pare mult mai greoaie decât cea utilizată de APIA pentru alte tipuri de verificări. „Din ce am înțeles, conform OUG, va trebui să lăsăm 5% din suprafață pentru control și că se fac echipe mixte, atât din lucrătorii Direcției pentru Agricultură, cât și cei de la departamentul APIA Control.”
Nemulțumirea sa vine din faptul că, în timp ce APIA a implementat soluții digitale pentru autocontrol, situația calamităților încă presupune proceduri învechite: „Nu înțeleg de ce la APIA îți poți face autocontrolul cu aplicația instalată și cu punctele de coordonate GPS, iar aici, unde este o situație similară, nu se poate face același lucru. Dacă tot vorbim despre digitalizare…”
Viitorul fermei – între datorii și soluții pentru climă
Privind spre viitor, Radu Silișteanu afirmă că prioritatea zero rămâne plata inputurilor și a creditelor bancare. Creșterea indicelui ROBOR pune o presiune suplimentară pe agricultori, iar resursele financiare pentru anul agricol următor devin tot mai greu de găsit.
În același timp, Silișteanu consideră că doar organizarea fermierilor în OUAI-uri (Organizații ale Utilizatorilor de Apă pentru Irigații) poate asigura accesul real la apă pe suprafețe mari. „Este foarte importantă organizarea OUAI-urilor, și în felul acesta să putem iriga o suprafață cât mai mare și să nu depindem de vremea capricioasă. Totodată, diversificarea surselor de venituri este esențială, astfel încât să nu mai fie nevoie de împrumuturi pentru achiziția de echipamente și inputuri”, a conchis fermierul din Rast.