România produce anual 4,4 milioane de tone de lapte crud, însă doar o treime din această cantitate ajunge în procesarea industrială. Deși țara noastră se află pe locul 10 în Uniunea Europeană la producția de lapte, la colectarea pentru procesare coboară până pe locul 17. Concluzia apare în studiul privind sectorul laptelui și al produselor lactate, realizat de Consiliul Concurenței și lansat în dezbatere publică.
Dincolo de cifre, studiul arată o realitate pe care fermierii o cunosc de ani buni: România are mult lapte în gospodării și în ferme, dar prea puțin ajunge constant în circuitul industrial. Iar una dintre explicații ține de felul în care este construit acest sector.
România deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte ale Uniunii Europene, dar aproape 58% din totalul fermelor de lapte din UE. Asta înseamnă, de fapt, un număr foarte mare de exploatații mici, răspândite, cu posibilități reduse de investiție și cu o putere slabă de negociere în fața procesatorilor. Potrivit studiului, aproximativ 75% dintre fermele românești au mai puțin de cinci vaci de lapte, ceea ce face dificilă mecanizarea, automatizarea și accesul la tehnologie.
Diferența se vede și în productivitate. România are cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană: 3.580 de kilograme de lapte pe vacă, față de media europeană de 8.450 de kilograme. În același timp, efectivele de bovine au scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024.
În aceste condiții, laptele colectat de procesatori nu acoperă nevoile industriei. Cantitatea colectată a crescut de la aproximativ 1,135 milioane de tone în 2020 la 1,235 milioane de tone în 2024, însă în 2025 a coborât din nou, la 1,1 milioane de tone. Pentru a-și asigura materia primă necesară, procesatorii completează cu lapte din import.
Datele din studiu arată că, în 2024, laptele colectat de la producătorii români a crescut cu 55.549 de tone, în timp ce importurile de lapte brut au avansat cu 44.623 de tone. Chiar dacă, procentual, importurile au avut un ritm mai mare de creștere, în cantități efective colectarea internă a adus mai mult lapte în piață.
O altă problemă este felul în care se face procesarea. Cea mai mare parte a laptelui merge către produse cu valoare adăugată mai redusă. Laptele de consum și produsele acidulate, precum iaurtul, sana, chefirul sau laptele bătut, reprezintă peste 70% din volumul total procesat. În schimb, segmentele care ar putea aduce o valorificare mai bună a materiei prime rămân mai mici: brânzeturile însumează aproximativ 107.000 de tone, smântâna rămâne sub 70.000 de tone, iar untul ajunge la doar 12.000 de tone.
Dezechilibrul dintre cererea din piață și oferta internă se vede și în comerțul exterior. În 2025, importurile de produse lactate au ajuns la 1 miliard de euro, iar deficitul comercial a fost de aproximativ 700 de milioane de euro. Ungaria rămâne principalul furnizor extern al României, cu o pondere cuprinsă între 67% și 78% din volumul achizițiilor românești din perioada 2014–2025.
Studiul a analizat și sectorul de procesare. Din cei 19 procesatori evaluați, 37% fac parte din grupuri multinaționale, 21% sunt mari procesatori naționali, iar 42% sunt procesatori regionali sau locali. Companiile multinaționale au o capacitate medie de procesare mult mai mare, de aproximativ 519.000 de litri pe zi, comparativ cu 77.000 de litri pe zi în cazul procesatorilor locali. Pe de altă parte, procesatorii locali folosesc mai eficient capacitățile de care dispun, cu un grad mediu de utilizare de 70%, față de 60% în cazul companiilor multinaționale analizate.
În relația cu piața, procesatorii se confruntă și cu presiunea marilor lanțuri comerciale, care au o putere ridicată de negociere. În același timp, intrarea pe această piață nu este deloc simplă. Investițiile mari, autorizațiile, cerințele stricte de siguranță alimentară, costurile logistice, accesul dificil la finanțare și concurența brandurilor deja consolidate sunt indicate de Consiliul Concurenței printre principalele bariere.
Și prețul laptelui a urcat constant în ultimii ani. Între 2018 și 2024, prețul mediu al laptelui crud la poarta fermei a crescut cu aproximativ 71%, de la 1,4 lei pe litru la 2,4 lei pe litru. În același interval, prețul de vânzare al procesatorilor către retaileri a crescut cu aproximativ 59%, iar prețul mediu la raft pentru laptele cu 3,5% grăsime a urcat cu circa 56%.
Concluzia studiului este că sectorul laptelui are nevoie de o organizare mai bună și de o integrare mai eficientă în procesare. Consiliul Concurenței recomandă asocierea fermierilor în cooperative sau în alte forme asociative, pentru a crește puterea de negociere cu procesatorii, pentru a asigura volume constante și pentru a facilita accesul la investiții și tehnologii moderne.
În același timp, autoritatea susține și măsuri de sprijin dedicate fermelor mici: scheme care să le întărească puterea de negociere, facilități de creditare pentru gestionarea sezonalității și prime pentru integrarea în circuitul industrial.
Studiul privind sectorul laptelui și al produselor lactate a fost lansat în dezbatere publică pe pagina Consiliului Concurenței, iar observațiile și propunerile pot fi transmise până la 24 iulie 2026.