România și Slovacia cer Comisiei Europene reguli mai flexibile pentru gestionarea populației de urs brun
România a dus astăzi, la masa miniștrilor agriculturii din Uniunea Europeană una dintre cele mai sensibile probleme din comunitățile rurale: creșterea numărului de atacuri provocate de urșii bruni și lipsa unor instrumente suficient de flexibile pentru gestionarea populației acestei specii în statele unde efectivele au ajuns la un nivel ridicat.
Subiectul a fost ridicat de viceprim-ministrul Tánczos Barna, ministrul interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în cadrul reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit (AGRIFISH), desfășurate la Luxemburg. România a susținut, împreună cu Slovacia, necesitatea unei abordări europene mai flexibile în privința regimului de protecție aplicat ursului brun, în special în țările care găzduiesc cele mai mari populații din Uniunea Europeană și unde conflictele dintre animale și oameni s-au înmulțit vizibil în ultimii ani.
Mesajul transmis de partea română a fost unul direct: protejarea biodiversității nu poate ignora realitatea din teren, acolo unde fermierii, gospodăriile și comunitățile locale ajung tot mai des față în față cu pericolul.
„Nu doresc să șochez, dar este tragic și morbid ca în secolul 21, în Uniunea Europeană, concetățenii mei să fie la propriu mâncați de animale sălbatice. Mă simt obligat să aduc în atenția dumneavoastră o situație care, pentru România, a devenit tot mai dificil de gestionat: creșterea semnificativă a populației de urs brun și impactul direct asupra oamenilor, asupra comunităților rurale și asupra fermierilor”, a declarat Tánczos Barna în intervenția susținută în Consiliu.
România și Slovacia cer trecerea de la derogări punctuale la un cadru permanent de management
Demersul comun al României și Slovaciei are la bază un argument simplu: cele două state dețin împreună mai mult de jumătate din populația de urs brun din Uniunea Europeană și suportă, în mod disproporționat, efectele acestei realități. Nu este vorba doar despre costurile de conservare, ci și despre pagubele produse în ferme, despre presiunea asupra satelor și despre riscurile tot mai mari pentru oameni.
În prezent, statele membre pot interveni în baza derogărilor prevăzute de articolul 16 din Directiva Habitate, însă România susține că acest mecanism nu mai este suficient în situațiile în care populația de urs a depășit de mult nivelul la care conservarea speciei era principala urgență. În fața miniștrilor europeni, Tánczos Barna a explicat că România aplică deja o serie de măsuri – intervenții în cazuri de urgență, sprijin pentru garduri electrice și monitorizarea științifică a populației –, însă acestea nu rezolvă problema de fond.
Ministrul interimar al Agriculturii a cerut Comisiei Europene mai multă flexibilitate și recunoașterea controlului științific al densității populației de urs brun ca instrument legitim de management în statele unde starea de conservare a speciei este favorabilă. Cu alte cuvinte, Bucureștiul și Bratislava cer trecerea de la intervenții individuale, aprobate punctual, la un mecanism permanent care să permită gestionarea activă a populației, după un model apropiat de cel aplicat speciilor incluse în Anexa V a Directivei Habitate.
Tot mai multe state membre susțin flexibilizarea regulilor
Subiectul nu a rămas fără ecou la Luxemburg. Potrivit Ministerului Agriculturii, mai multe state membre au susținut ideea unei abordări mai flexibile în gestionarea populațiilor de urs brun, în special acolo unde efectivele sunt stabile sau aflate de mult timp într-o stare favorabilă de conservare.
Cehia și Ungaria s-au pronunțat pentru o gestionare bazată pe date științifice, nu doar pe intervenții punctuale, în timp ce Finlanda a mers mai departe și a arătat că actuala formulare a articolului 16 din Directiva Habitate nu oferă suficientă flexibilitate. Finlandezii au sugerat inclusiv posibilitatea modificării anexelor directivei pentru populațiile aflate de mult timp într-o stare favorabilă de conservare.
În aceeași direcție s-au situat și Slovenia, Austria sau Letonia, state care au semnalat creșterea numărului de conflicte și a pagubelor provocate de urși și au pledat pentru metode mai flexibile de intervenție, care să combine măsurile non-letale cu cele letale. Estonia și Germania au cerut, la rândul lor, mai multă claritate juridică, iar partea germană a invocat inclusiv posibilitatea folosirii argumentului privind siguranța publică drept bază legală pentru eliminarea exemplarelor periculoase.
Semnalul politic rezultat din reuniune este important pentru România: discuția despre ursul brun nu mai este tratată exclusiv în cheia conservării, ci începe să fie legată mai clar de siguranța publică, protejarea fermelor și apărarea comunităților rurale.
Bruxellesul admite că problema trebuie discutată mai serios
Un alt semnal relevant a venit din partea comisarului european pentru agricultură și alimentație, Christophe Hansen, care a recunoscut gravitatea situației și disponibilitatea Comisiei de a sprijini statele membre aflate sub presiunea tot mai mare a conflictelor dintre oameni și animalele sălbatice.
Din discuțiile purtate la AGRIFISH a rezultat că există un sprijin consistent pentru clarificarea și extinderea posibilităților de utilizare a derogărilor prevăzute de articolul 16 din Directiva Habitate. Totodată, s-a conturat ideea deschiderii unei discuții europene mai ample, comparabile cu cea purtată recent în cazul lupului.
Pentru România, o astfel de schimbare ar putea conta decisiv. În lipsa unor reguli mai adaptate realității din teren, autoritățile rămân prinse între obligațiile de conservare și presiunea tot mai mare venită din partea satelor, a fermierilor și a administrațiilor locale, care cer măsuri concrete pentru limitarea atacurilor și a pagubelor.
Miza pentru agricultură nu este doar de mediu, ci și de siguranță economică
Pentru fermierii din zonele afectate, problema ursului nu este una teoretică și nici exclusiv de mediu. În multe cazuri, ea se traduce prin animale ucise, culturi distruse, investiții suplimentare în protecție și un sentiment de insecuritate care apasă asupra vieții de zi cu zi din gospodării și ferme.
De aceea, mesajul transmis de România la Luxemburg a încercat să mute dezbaterea din registrul strict al protecției speciei într-unul mai larg, care să includă și dreptul comunităților rurale de a trăi și de a munci în siguranță. În esență, Bucureștiul cere ca politicile europene de conservare să țină cont nu doar de supraviețuirea unei specii, ci și de realitatea socială și economică din teren.
Pe agenda AGRIFISH s-au aflat și dosare importante pentru viitoarea Politică Agricolă Comună
Reuniunea AGRIFISH de la Luxemburg nu a avut pe agendă doar subiectul urșilor. Miniștrii agriculturii din Uniunea Europeană au discutat și despre situația pieței agricole, politica în domeniul pescuitului și viitorul Politicii Agricole Comune după 2027.
Potrivit poziției susținute de România, viitoarea PAC trebuie să rămână o politică puternică, bine finanțată și suficient de flexibilă pentru a permite statelor membre să aplice măsuri adaptate propriilor realități. În același timp, Bucureștiul cere instrumente mai simple și mai eficiente pentru fermieri, într-un moment în care agricultura europeană se confruntă simultan cu presiuni economice, climatice și de reglementare.
În cazul dosarului privind ursul brun, reuniunea de la Luxemburg nu a produs o decizie imediată, dar a conturat ceva ce România încearcă de mai mult timp să obțină la nivel european: recunoașterea faptului că protecția biodiversității nu poate funcționa ruptă de realitatea din sate și din ferme. Iar pentru comunitățile care trăiesc deja sub presiunea atacurilor, acesta este, cel puțin deocamdată, cel mai important câștig politic al discuției de la AGRIFISH.
