După dezastrul din 2025, agricultorul din Rast reduce suprafața cultivată cu porumb la 10% din fermă și avertizează: „Prețul cerealelor este ca acum 10 ani, iar costurile au explodat”
După un an 2025 considerat de mulți agricultori drept unul dintre cei mai grei din ultimul deceniu, fermierii din sudul României au intrat în noul sezon agricol cu strategii complet schimbate. Seceta, costurile ridicate și lipsa rentabilității au forțat multe exploatații să renunțe la rețetele vechi și să caute soluții de supraviețuire economică.
În Rast, una dintre zonele afectate constant de lipsa precipitațiilor în ultimii ani, Radu Silișteanu administrează aproximativ 1.000 de hectare și spune că agricultura a intrat într-o etapă în care fermierii nu mai lucrează după optimism, ci după calcule stricte.
Într-un interviu acordat astăzi publicației Simplu și Rural, agricultorul a vorbit deschis despre schimbările făcute în fermă după pierderile din 2025, despre presiunea costurilor și despre riscurile majore care apasă în continuare pe agricultura românească.
„Fermierii nu își permit luxul să stea pe gânduri. Dacă nu faci lucrările la timp, nu ai ce recolta. Pentru noi, mersul înainte a devenit o obligație”, afirmă fermierul.
Porumbul pierde teren după eșecul din 2025
Dacă în anii anteriori porumbul era una dintre culturile de bază în fermă, după rezultatele slabe de anul trecut suprafața alocată acestei culturi a fost redusă drastic.
În 2026, porumbul va ocupa doar aproximativ 10% din exploatație.
„Pentru mine, porumbul rămâne o cultură de suflet, dar astăzi trebuie să iei decizii și cu sufletul, și cu cifrele din fermă”, spune fermierul.
În schimb, strategia pentru acest sezon se mută spre culturi considerate mai echilibrate în actualele condiții climatice: floarea-soarelui în campania de primăvară și grâu sau orz pentru toamnă.
Potrivit agricultorului, culturile de toamnă au devenit mai sigure deoarece pot beneficia de apa acumulată în sezonul rece, într-un context în care primăverile sunt tot mai secetoase.
Costurile cresc, prețurile rămân jos
Pe lângă riscul climatic, o altă problemă majoră rămâne dezechilibrul economic din ferme. Costurile de producție continuă să urce, în special la combustibil și îngrășăminte, în timp ce prețurile cerealelor nu țin pasul.
„Prețul cerealelor este la nivelul de acum 10 ani, în timp ce toate celelalte costuri au crescut puternic”, avertizează Radu Silișteanu.
Fermierul susține că multe exploatații depind în continuare de credite pentru a susține lucrările agricole, iar între 5% și 10% din venituri se duc pe dobânzi și costuri de finanțare.
„Sunt bani care, în mod normal, ar trebui să rămână în fermă.”
2026, anul în care managementul face diferența
După șocul financiar din 2025, fermierii sunt mult mai atenți la investiții. Testarea unor hibrizi noi fără rezultate confirmate în zonă nu mai reprezintă o opțiune pentru mulți producători.
„Investițiile trebuie făcute mult mai calculat. În anii grei, managementul face diferența între cei care rezistă și cei care pierd controlul costurilor”, explică agricultorul din Dolj.
Irigațiile rămân decisive
Pentru sudul țării, fermierul consideră că accesul la apă este cheia viitorului.
„Irigațiile rămân principala soluție pentru o agricultură viabilă.”
Întrebat care ar trebui să fie prioritățile de investiții în județul Dolj, răspunsul a fost direct: apă și energie.
Totuși, colaborarea dintre fermieri în structurile de tip OUAI avansează lent.
„Mulți așteaptă să facă altcineva treaba, iar ei să vină la final. Fără implicare reală, nu se poate construi nimic solid.”
Avertisment pentru agricultura românească
Radu Silișteanu spune că, dacă 2026 va fi încă un an slab, multe exploatații își vor pune serios problema continuității.
„Fiecare va trage linie și își va face propria balanță. Unii vor continua, alții se vor întreba dacă mai merită.”
Mesajul său pentru fermierii aflați în dificultate este unul pragmatic: diversificarea veniturilor și existența unei rezerve financiare.
„Câștigătorii nu renunță, iar renunțătorii nu câștigă.”
Ferma din Rast reflectă tot mai clar realitatea agriculturii românești: culturile se schimbă, costurile cresc, iar deciziile nu se mai iau după tradiție, ci după rezistența financiară. Pentru mulți fermieri, 2026 nu este anul expansiunii, ci anul adaptării.
