Decizia definitivă a Înaltei Curți casează hotărârile Curții de Apel Cluj și trimite cauza spre rejudecare, marcând un moment important în disputa privind utilizarea neonicotinoidelor în România.
Prin Hotărârea nr. 4981/2025, pronunțată în data de 30 octombrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de principalele organizații agricole din România – Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV), Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Asociația Forța Fermierilor (AFF) și Federația Națională PRO AGRO – alături de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de intervenienții Alchimex SA, Alcedo SRL și Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR).
ÎCCJ a decis casarea Sentinței nr. 131 din 18 martie 2025 și a Încheierii din 14 martie 2025 ale Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, dispunând rejudecarea cauzei la aceeași instanță. Soluția este definitivă și a fost pronunțată prin punerea la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
Decizia care reconfigurează dezbaterea despre tratamentele la sămânță
Pentru organizațiile de fermieri, hotărârea ÎCCJ reprezintă o victorie de moral, într-un context tensionat între nevoia de protejare a culturilor și presiunea europeană de reducere a utilizării pesticidelor. Decizia redeschide practic dosarul privind derogările acordate de Ministerul Agriculturii pentru utilizarea substanțelor pe bază de neonicotinoide, în special la tratamentul semințelor de porumb, floarea-soarelui și cereale păioase.
România s-a aflat, în ultimii ani, printre puținele state membre care au continuat să solicite derogări temporare pentru aceste tratamente, invocând lipsa unor alternative eficiente împotriva dăunătorilor precum Tanymecus dilaticollis (rățișoara porumbului) și Agriotes spp. (viermii sârmă). Fermierii au susținut constant că fără aceste tratamente riscurile pentru producțiile agricole sunt majore, însă organizațiile de mediu au avertizat asupra efectelor negative asupra polenizatorilor și biodiversității.
Prin decizia de trimitere spre rejudecare, ÎCCJ nu se pronunță pe fondul cauzei, dar confirmă că procedurile administrative și juridice privind acordarea derogărilor trebuie clarificate și reevaluate.
Context european: renunțarea treptată la neonicotinoide
Hotărârea vine într-un moment în care, la nivel european, Franța și alte state membre au decis să nu mai acorde derogări pentru neonicotinoide. Autoritățile de la Paris au renunțat complet la aceste substanțe începând cu 2024, iar dezbaterea privind identificarea unor soluții alternative a devenit prioritară în cadrul politicilor agricole comune.
Tendința europeană este clară: tranziția către metode de protecție a plantelor mai sigure și mai durabile. În acest sens, și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comandat un raport de specialitate privind identificarea alternativelor la neonicotinoide, un document care analizează posibilitățile de combatere biologică a dăunătorilor, utilizarea semințelor netratate și adaptarea tehnologiilor de cultură la noile cerințe de mediu.
Impact pentru fermieri, autorități și mediu
Decizia ÎCCJ produce mai degrabă efecte instituționale și de încredere decât efecte imediate asupra campaniei agricole. Fermierii așteaptă acum clarificări privind procedura de rejudecare, într-un moment în care predictibilitatea este esențială pentru planificarea lucrărilor de primăvară.
Pentru autorități, hotărârea ridică nevoia unei analize juridice riguroase a modului în care se emit derogările, astfel încât acestea să respecte integral legislația europeană și principiile de protecție a mediului.
În plan ecologic, rejudecarea cauzei ar putea contribui la o aliniere mai strictă a României la standardele europene și la strategia „De la fermă la consumator”, care prevede reducerea semnificativă a utilizării pesticidelor până în 2030.
Un semnal de echilibru între productivitate și sustenabilitate
Hotărârea ÎCCJ din 30 octombrie 2025 este un semnal de echilibru într-o dispută veche: cum poate fi protejată agricultura românească fără a compromite mediul. Ea oferă organizațiilor agricole o nouă șansă de a-și argumenta poziția în fața instanței, dar și autorităților un impuls de a regândi mecanismele de reglementare.
Într-un moment în care agricultura românească este chemată să se adapteze la noile politici verzi europene, această decizie judecătorească nu este doar o etapă procedurală, ci un pas simbolic către maturizarea dialogului dintre fermieri, stat și mediu.
